„Cred că va fi o revoluție a craftului. Când totul dispare, oamenii încă vor să creeze. A crea ceva este un act productiv, vindecător, ne ajută în atât de multe feluri.”
Stabilită în East Sussex, Annemarie O'Sullivan face coșuri contemporane folosind tehnici tradiționale britanice. Crește în jur de 20 de soiuri de trestie, pe care le recoltează manual pe o parcelă de jumătate de acru de lângă casă. Lucrând dintr-un studio de lemn din grădina ei, Annemarie creează atât obiecte domestice la scară mică, cât și sculpturi țesute de dimensiuni mari. Lucrările ei au fost prezentate în The New York Times, The Irish Times, House and Garden și Country Living.
Photo credits: Annemarie O'Sullivan @Asia Werbel
Povestește-ne despre munca ta.
Am început să împletesc coșuri când aveam vreo 30 de ani și m-am îndrăgostit total. Lucram în educație, într-o școală primară alternativă, și lucram mult în aer liber și tocmai începusem să realizez că viața era mai bună când erai conectat cu natura. Am găsit un curs de împletit coșuri și m-am simțit instant atrasă.
În prima zi în care lucram, îmi amintesc că adormisem și simțeam că sunt într-un fel de derivă, în care dădeam din brațe în ritmul împletirii coșurilor. Când eram mică, obișnuiam să înot și înotam tot timpul. Iar când am început să fac coșuri am avut din prima această senzație viscerală, de parcă îmi aminteam cum fac ceva. Am simțit că este parte din mine.
Nu credeam că pot face o carieră din asta, doar îmi plăcea. Nu mi-am dat seama că poate deveni viața mea - a durat destul de mult să ajung acolo. Am făcut 5 ani de training și la un moment dat, aproape de început, am primit o comandă mare din San Francisco și mi-am dat seama că aș putea trăi din asta. În acel moment, soțul meu mi s-a alăturat - lucrăm acum împreună toată ziua, suntem o echipă. În prezent, produsul meu a devenit un produs de lux, pentru că este nevoie de mult timp pentru a-l crea - creșterea stufului, recoltarea lui și parcurgerea întregului proces până la produsul finit.
Cred că imaginea vieții unui producător de coșuri este una foarte delicată, avem cu toții fotografii frumoase ale vieții noastre și ale stilului nostru de viață. Însă este muncă grea, solicitantă fizic și asta o face să nu fie întotdeauna sustenabilă. Mai mult, eu fac coșuri care au o amprentă negativă de carbon, dar destul de des sunt cumpărate în America și trimise cu avionul. Încerc să descopăr modul de a lucra cel mai sustenabil pentru planetă. De asemenea, sunt foarte interesată de instruirea altor oameni și de împărtășirea abilităților. Sustenabilitatea este prioritatea mea pentru viitor - atât pentru viitorul meu personal, cât și pentru cel al afacerii mele.
Care sunt principalele provocări în activitatea ta?
Starea mea de sănătate este o provocare. Nu pot lucra 10 ore în fiecare zi, corpul meu resimte asta. Mulți oameni întâmpină această dificultate dacă fac muncă manuală, repetitivă. În fiecare dimineață, fac o oră de yoga înainte de a începe să lucrez. Nu este un moft, este ceva esențial pentru mine, pentru că lucrând stau tot timpul aplecată. În urmă cu doi ani, am avut o problemă cu un nerv din cauza posturii și nu am putut lucra timp de trei luni. Acum am grijă cum gestionez asta tot timpul. Pentru mine, acum, accentul este pe implicare și pe schimbarea modului în care lucrez, să am legături foarte puternice cu oamenii și cu materialele.
Care crezi că poate fi impactul colaborării internaționale?
Mă interesează foarte mult moștenirea meșteșugurilor tradiționale, iar modul în care politica și geografia influențează un meșteșug mi se pare fascinant. Am lucrat în Polonia anul trecut, unde există un adevărat clivaj între procesul industrializat de fabricare a coșurilor organizat de fostul regim comunist și coșurile făcute de țărani. Nu cred că s-a întâmplat așa ceva în Marea Britanie sau în Irlanda (sunt din Irlanda, deși locuiesc în Anglia).
Există multe de descoperit și de văzut în comunități, în orașe și în mediul rural, elemente care sunt influențate de politică, geografie, materiale care sunt acolo, abilități disponibile, abilități care se împărtășesc ușor între oameni.
În Marea Britanie în acest moment este foarte greu să găsești oameni de la care să înveți. Cei care împletesc coșuri manual aproape au dispărut, au rămas foarte puțini. Pentru mine este o experiență valoroasă să merg într-un loc unde mai există meșteșugari din mediul rural, pentru că vor avea tradiții, mișcări mici și moduri mici de lucru care le sunt specifice și care în altă zonă vor fi complet diferite. E o călătorie de descoperire și împărtășire.
Ai aflat ceva surprinzător despre sectorul de craft din România?
Simt că munca în România a fost cu adevărat puternică și poate un pic mai conceptuală decât ceea ce văd în Marea Britanie. Mai puțin tradițională, mai conceptuală - asta am observat și mi se pare că iese în față. M-a făcut să mă gândesc cu adevărat la mine și la munca mea, să mă întreb dacă poate sunt prea tradițională pentru asta. Probabil deoarece toți avem tendința să ne uităm la micile noastre vulnerabilități. Am fost foarte impresionată.
Cum vezi viitorul activității tale într-o lume post-Covid-19?
În UK, pe Instagram, a apărut Artist Support Pledge, o inițiativă care permite mișcarea banilor și a bunurilor. Nu am făcut parte din ea, dar am făcut schimburi cu oamenii - am făcut un nou coș de rufe pentru o prietenă ceramistă, iar ea mi-a făcut șase căni. Cred că ar fi foarte bine ca acest tip de tranzacție să ia locul unora dintre cele mai tradiționale. Evident, cu toții avem nevoie de bani în cont pentru a ne plăti chiria sau ratele, dar cooperarea este și ea importantă. Valoarea obiectelor noastre, în cazul meu, ideea de a ține acea cană și a-mi aminti povestea ei, creează obiceiuri mentale bune și ne oferă o senzație de abundență, în loc de sentimentul că nu ai niciodată destul. Este un model foarte bun.
Cred că meșteșugul va fi cu adevărat puternic în viitor. Cred că va fi o revoluție a craftului. Când totul dispare, oamenii încă vor să creeze. A crea ceva este un act productiv, vindecător, ne ajută în atât de multe feluri.
Suntem la un punct de cotitură. Cred că avem cu toții puterea, în bulele mici și în grupurile noastre, să facem unele schimbări semnificative, către o economie mai bună, o economie cu adevărat diferită de cea pe care am cunoscut-o și în care am trăit până acum. Sunt încrezătoare în viitor din acest punct de vedere. Iar munca mea, în viitor, este axată pe cooperare, pe economii circulare și a gândi cu adevărat sistemic toate aspectele activității noastre. Și dacă facem toți câte puțin, se simte.
Ce sfaturi le-ai oferi altor practicieni care încearcă să se adapteze?
Continuați să faceți ceea ce vă place să faceți și asigurați-vă că munca voastră circulă. Nu înseamnă să o dați gratis, dar faceți schimburi, dacă nu intră bani, păstrați-o în mișcare, ca să aveți întotdeauna o perspectivă proaspătă și o motivație pentru a crea.
De asemenea, e important să fii conectat cu alți practicieni sau artiști și să poți avea conversații deschise. Creația și meșteșugul riscă să ducă la izolare, dacă lucrezi pe cont propriu, făcând muncă repetitivă. Și nu uitați, revoluția craft e aproape. Cu siguranță!
Crafting Futures este un program global British Council care contribuie la un viitor mai bun prin activarea potențialului unic al meșteșugului de a inspira oameni din întreaga lume. Programul celebrează valoarea meșteșugului în istoria, cultura și lumea noastră de astăzi.
Prin procesul de creație și prin colaborare internațională, Crafting Futures reunește practicieni, designeri și organizații de patrimoniu din întreaga lume pentru a explora împreună direcții pentru un viitor mai bun.
Lansat în România în 2020, Crafting Futures aduce împreună șase profesioniști din Marea Britanie și organizații, designeri, artiști și activiști din România alături de care pot dezvolta proiecte de învățare colaborativă pentru a susține practicile tradiționale, sustenabile în design.
https://www.britishcouncil.ro/programe/arta/crafting-futures