În așteptarea celei de-a opta ediții a Romanian Design Week, care va avea loc în perioada 11-20 septembrie, am decis să vă prezentăm o parte dintre proiectele ce vor putea fi văzute în expoziția Antifragile. Aceasta va prezenta noi preocupări din lumea designului, prin inițiative și proiecte care au contribuit pozitiv la situația actuală cauzată de pandemie.
Continuăm seria cu Urbanity & Confinement, un proiect care poartă semnătura biroului de arhitectură BOGDAN & VAN BROECK.
Schimbarea înseamnă îmbunătățire. Împreună, BOGDAN și VAN BROECK sunt antifragili. Antifragilitatea merge dincolo de rezistență. Rezistentul rezistă la șocuri și rămâne același. Antifragilul devine mai bun. Așadar, în timpul izolarii la domiciliu, BOGDAN & VAN BROECK au conceput un nou plan:
• un plan literal - pentru a reorganiza spațiul biroului;
• un plan figurativ - pentru a face echipa și mai antifragilă.
Acesta este un plan pe termen lung, testat, evaluat, adaptat și completat constant. Evoluează în funcție de sugestiile membrilor echipei și de ceea ce se poate învăța din implementarea sa. Îmbunătățire continuă. Schimbare continuă.
1. Cum a luat naștere ideea Urbanity & Confinement și a cui a fost? Care este echipa căreia i se datorează?
Încă de la inceputul lockdown-ului, echipa BOGDAN & VAN BROECK (la fel ca jumătate din planetă) era acasă încercând să înțeleagă ce se întâmplă. Cumva, am simțit nevoia să ne exprimăm și să ne împărtășim experiența. O experiență care a fost individuală (din cauza izolării), dar foarte colectivă în modul în care ne-a afectat pe toți.
Echipa se împrăștiase brusc în toate colțurile orașului. Spațiul biroului nostru amenajat și gestionat cu grijă a fost înlocuit de 20 de locuințe prin Bruxelles. La acel moment, singurul lucru despre care se putea vorbi sau citi era virusul și lockdown-ul. În loc să vorbim sau să scriem, am decis să folosim instrumentul nostru preferat și să desenăm contururile experienței pe care eram cu toții forțați s-o trăim.
Seria „Urbanity & Confinement” este rezultatul unui efort colectiv. Fiecare membru al echipei și-a desenat propriul mediu de lucru (de acasă) în plan și în secțiune, după un set de reguli grafice clar definite (scara, grosimea liniei). Toată lumea a fost solicitată să-și deseneze locul așa cum era într-adevăr (poziția exactă și dimensiunea mobilierului, adaptările făcute datorită lucrului de acasă). Planurile și secțiunile individuale au fost apoi asamblate într-un „desen principal”: un „super plan” și o „secțiune alungită”. Ansamblul a valorificat oportunitățile; a contestat domesticitatea. Un apartament dădea în următorul, așa că membrii echipei au devenit vecini (pe hârtie). Fiecare dintre noi - izolați în loucuința noastră - ar putea deschide brusc o ușă și „intra în” apartamentul unui coleg sau ar putea vorbi cu ea/el de peste drum.
Acesta a fost un plan de vis (poate un plan de evadare), o ficțiune necesară. Este probabil cel mai bun plan arhitectonic pe care îl vom desena vreodată. Captează viața și speranța; întruchipează specificul echipei noastre. Vorbește despre individ și colectiv, despre intimitate și societate. Planul și secțiunea asamblată vorbesc despre oraș.
Pentru al treilea desen, am urmărit pe harta orașului Bruxelles călătoria fiecărui membru al echipei până la alimentară. Pentru câteva săptămâni, aceasta a fost una dintre singurele mișcări permise în oraș. Mediul nostru zilnic s-a redus brusc, dar orașul era viu la interior. Domesticul devenise urban, într-un fel.
2. Care a fost cea mai mare provocare pentru echipă în această perioadă? Și care a fost cea mai neașteptată ocazie?
Metodologia noastră de lucru este organizată în jurul echipelor de proiect. Pentru fiecare proiect creăm o echipă de doi până la cinci arhitecți care colaborează și proiectează îndeaproape. Sarcinile sunt clar definite printre membrii echipei, dar ideile sunt întotdeauna binevenite. Proiectele rezultă dintr-un dialog intens între membrii echipei și parteneri externi. Suntem pentru „întâlniri productive” sau workshop-uri în timpul cărora ne provocăm reciproc ideile și manipulăm blocuri de polistiren (în machete) și calc.
Acest lucru este mai greu de făcut din spatele ecranului.
În primele săptămâni de lockdown am fost foarte entuziaști. Google Meet a fost noul nostru loc preferat în oraș și am stăpânit arta Jam Board. Am observat că aceste noi instrumente de comunicare au pus mult accent pe limbaj. Deoarece limbajul corpului nu mai era o opțiune, cuvintele rostite au devenit principalul nostru instrument de comunicare. Ne-a obligat să ne structurăm mai bine ideile, să le exprimăm mai clar.
Dar, după un timp, emoția pentru aceste noi instrumente de lucru a dispărut. Cumva un brainstorming online devenise mai puțin productiv decât cele cu care ne obișnuisem la birou. Videoconferințele au fost bune pentru discuții operaționale sau pentru a alimenta în continuare reflecțiile inițiate anterior. Însă foarte curând și-au arătat limitele în ceea ce privește inițierea ideilor, declanșarea de noi discuții, mai ales atunci când mai multe persoane trebuiau implicate. Lucrurile au fost lente, ideile nu s-au mișcat suficient de repede pentru ca designul să se nască.
Această experiență ne-a amintit cât de social (putem îndrăzni să spunem „fizic”?) este procesul de concepție. Credem cu tărie în co-creare și știm că necesită cu siguranță o gândire „polifonică”. (Prin „polifonic” ne referim la capacitatea de a implica mai multe sunete sau voci, capacitatea de a produce mai mult de o notă în acel moment.) O întâlnire online este departe de a oferi așa ceva.
4. În prezent vă întoarceți la birou sau lucrați încă de acasă? Credeți că funcționarea de la distanță este viitorul biroului sau îl considerați mai degrabă un eveniment izolat dictat de limitările actuale?
Ne-am întors la birou aproape 100%. Biroul este foarte spațios și nu suntem în același timp toți, împreună. Mai mult, organizația noastră se pretează la crearea de bule mici (cu maxim cinci colaboratori în jurul unui proiect). Desigur, trebuie să respectăm multe reguli (distanță, măști), dar este mai simplu pentru noi să folosim biroul ca principal spațiu de lucru. O parte dintre colaboratori lucrează încă una sau două zile pe săptămână de acasă, atunci când au de realizat o muncă specifică (redactare, raport).
Am fost întotdeauna foarte flexibili în ceea ce privește programul de lucru. Comunicarea în cadrul echipei este cea mai importantă. Covid-19 a întărit acest aspect în organizația noastră.
5. La ce proiecte ați lucrat în această perioadă?
Am lucrat la multe proiecte publice. După câteva săptămâni de „slow motion”, autoritățile publice s-au trezit și au lansat mai multe competiții la care ne înscrisesem cu multe luni înainte. A fost destul de dificilă inițierea tuturor acestor proiecte în lockdown. Pe de altă parte, ne-am bucurat să avem de lucru, spre deosebire de multe alte sectoare și să putem să ne concentrăm pe proiectarea unui oraș mai bun. Am privit proiectele dintr-o perspectivă reînnoită: am proiectat clădiri de locuințe cu spații exterioare mai mari și am regândit poziția școlii în cartierul său.
6. Cum vă imaginati că va arăta lumea peste 5 ani? Cât vom învăța din această criză?
Nu știm cu adevărat cum va arăta lumea în 5 ani. Ne-am fi putut imagina - acum câteva luni - că măștile vor deveni obligatorii în spațiile publice? Zicem să rămânem în alertă, gata pentru schimbări (în bine, sperăm noi).
În viitor sperăm să ne respectăm mai mult planeta, ritmurile ei și ecosistemul. Și sperăm că orașul va fi mai bine conectat la natură. Ne dorim ca locurile de parcare care au fost recent transformate în terenuri de joacă și zone pietonale să nu mai fie înapoiate niciodată mașinilor. Ne bucură cozile din fața magazinelor de biciclete. Ne lipsesc îmbrățișările, dar ne antrenăm la făcutul cu ochiul ;-).
Expoziția Antifragile va avea loc la Galeria Sector 1 (Combinatul Fondului Plastic) și va fi dezvoltată în parteneriat cu Zeppelin Design - Cosmina Goagea, Justin Baroncea, Constantin Goagea.
Romanian Design Week 2020, un eveniment prezentat de The Institute și UniCredit Bank, va dezvolta anul acesta o ediție specială, menită să evidențieze rolul esențial al designului în proiectarea unui viitor mai bun, într-o perioadă în care creativitatea a devenit mai importantă ca niciodată. Festivalul abordează SCHIMBAREA, temă anunțată încă de la începutul anului, actualizându-și discursul și proiectele prezentate în acord cu transformările și contribuțiile aduse de industriile creative în perioada pandemiei, sub titulatura CHANGE 2.0.