La confluența a două străzi și a două cartiere, unul de case dintre și după război, iar celălalt al anilor 60, o familie de avocați și-a dorit construirea unui birou pentru propria firmă. Noua construcție urma să se realizeze în locul unei mici și vechi case părintești a cărei memorie urma să fie păstrată prin însăși rămânerea pe loc.
Totuși, dincolo de memoria intimă, tinerii avocați și-au exprimat dorința de a constitui un reper în cartier, la răscruce. Tema proiectului le-a cerut arhitecților o expresie contemporană, solidă, dar și transparentă, o gradare a spațiilor și o partiție făcută pe măsura echipei lor. Au lucrat cu probe, ca la croitor, ca atunci când ceea ce faci trebuie să se potrivească perfect celor pentru care conturezi spațiile.
Proiectul este un exercițiu de scară. Reglementările urbanistice pentru lotul mic, al unei case, i-au făcut să analizeze cu grijă toate formulele de articulare ale suprafețelor care îmbracă un volum simplu, indivizibil. Retragerile ușoare, dimensiunile și pozițiile golurilor, dincolo de corespondențele cu spațiile interioare, au urmărit să se combine astfel încât să poată controla problema scării. În imediata apropiere un bloc de locuințe de două ori mai înalt, iar dincolo de el unul de trei ori mai înalt și masiv i-a făcut să încerce tranziții și intermedieri prin toate mijloacele avute la dispoziție.
Vegetația matură existentă, renunțarea la garduri și amplificarea spațiului public, combinarea materialelor și texturilor constituie repertoriul de elemente ale încadrării în context. În fond o arhitectură adecvată trebuie să găsească echilibrul din care aspirațiile clientului pentru repere nu au cum să lipsească.