Mizele proiectului s-au definit în relație cu limitele impuse de cadrul construit existent – un apartament la parterul unei case interbelice. Soluția a presupus inventarea unui spațiu de depozitare care să nu reducă suprafața camerelor, folosind înălțimea lor mare. A fost realizată o friză volumetrică a cărei adâncime devine spațiu de depozitare, dar și element funcțional și decorativ. Parte a vocabularului alb al plafonului, această friză scoate în evidență modul de tratare a pereților păstrați la nivelul tencuielii. Această soluție îndeplinește cumulativ patru roluri: individualizează, vorbește despre specificul activității de proiectare, reduce costurile, refuză decorația. Intenția este aceea de a sugera un atelier; de a arăta un spațiu mai degrabă în sine, înainte de îmbrăcămințile care l-ar putea acoperi și care l-ar desăvârși.
În acest fel și prin integrarea elementelor de mobilier mai vechi sau mai noi, amenajarea caută să vorbească despre istoria cu final deschis a atelierului de proiectare care se etalează în straturi succesive pe fundalul care sugerează un șantier deschis.
