Ideea centrului mizează pe interacțiunea mai multor laboratoare (animație, scenografie digitală, sunet, colorizare…), iar programul de arhitectură negociază nevoile specifice ale acestor laboratoare cu datele tehnice ale unei construcții 2000, concepută pentru locuințe și transformată încă din șantier pentru a funcționa ca imobil de birouri.
În condițiile unui buget neacoperitor și a unor date de temă vagi și în perpetuă schimbare, soluția arhitecturală propusă a fost aceea de a construi câteva spații/cutii cât mai bine adaptate scopului final și de a gândi restul suprafeței clădirii ca un platou cvasi-neprogramat mobilat și conectat la curent electric și la internet.
De aici, CINETic poate să evolueze și să se construiască cu resurse proprii: laboratoarele sunt echipate pentru a realiza orice scenografie. Astfel, CINETic poate să-și proiecteze în orice moment o nouă imagine care să-l definească.