Cele două Compoziții vin ca o continuare a temei „Form before function” și se referă, în mare parte, la căutarea designerului pentru posibile volume și proporții pe care reprezentarea acesteia le poate avea.
Experimentând uneori eșecul creativ în încercarea de a atinge o funcție clară în obiectele realizate, Radu Abraham a început o serie de obiecte ale căror căutări merg în direcția exact opusă. Concentrate pe formă, funcția obiectelor trece în plan secundar și, astfel, aceasta din urmă devine sugerată de cea dintâi. Se deschide posibilitatea mai multor destinații pentru obiectele realizate, ceea ce permite dezvoltarea unui dialog și a unei dinamici între obiect și utilizator.
Obiectele sunt numite generic Compoziții tocmai pentru a lăsa deschisă posibilitatea funcțiilor pe care acestea le-ar putea atinge.
