Spațiul-structură conferă prezenței urbane a imobilului propus o greutate care contrabalansează amploarea suprafețelor vitrate, în încercarea de a constitui un front pe măsura celui de vizavi. Retragerea traveei centrale și asimetria cornișei urmăresc împărțirea casei în două volume mai apropiate de scara vecinătăților.
Ferestrele și logiile adânci se citesc ca substracții din volumul masiv de piatră. Structura casei se dematerializează pe verticală – etajele se retrag succesiv, iar ferestrele se măresc, pereții structurali laterali fiind perforați până la limita rezistenței. Forța gravitațională este transmisă într-un sistem structural continuu, iar fațada exprimă această logică structurală și prin stereotomia pietrei.
Traveele laterale sunt destinate locuirii iar traveea centrală, mai îngustă, acomodează nodul de circulație. Cele șapte apartamente beneficiază de panorame urbane spectaculoase, ce devin parte a spațiilor interioare, în vreme ce locuirea se lasă întrezărită din stradă.
