Ce interes are o călătorie în trecut dincolo de reîntâlnirea unor oameni morți, dulapuri mirositoare, bucătării mici și tavane înalte, având în vedere că aceasta este foarte diferită de cea în viitor și mult mai greu de realizat? Ah, da, diferită și de călătoriile în prezent pe care n-am prea mai avut voie să le facem, dar să nu ne depărtăm de subiect...
La propriu pentru a reuși-o p’asta înspre trecut, ar trebui să facem un salt în spațiu-timp, ținând sub control și explorând deformările gravitației, întrucât totul s-ar petrece pe dos. La figurat însă, această întoarcere pe dos ne ajută să vedem cât de mult semănăm cu bunica și străbunica, cât de mult semănăm cu anumite femei dintr-un anumit timp, timp în care nu am înțeles ce ni și li s-a întâmplat și nici ele nu au înțeles și nu înțeleg ce li și ni se întamplă, dar ne înțelegem acum cu noi și cu ele prin retrăire oglindită. Ana Alexe propune prin țesături ideea că am avea nevoia (de multe ori inconștientă) de a revedea niște momente pentru a clarifica emoții, a ieși din imitare sau obediență, a răsuci un fel în care suntem pentru că am fost constrânși a fi.
Ana crede că tendința către o vechitură (vintage, pardon) este în fapt o tendință înspre a retrăi ceva cu scopul de a înțelege.
Nu pentru toată lumea este la fel, unii poartă vintage că nu au de ales, alții poartă o haină până o termină, alții poartă doar nou că e curat (nu judec că nu știu cât de fals este), alții fac frumos, toți vor să facă frumos, dar câți vor să înțeleagă de ce scot haina din cufăr sau din shopulețul cu vechituri sau de ce moda se întoarce atât de des și mai abitir în burta trecutului. Ana propune ceva nou făcut din vechi sau ceva vechi făcut din nou. Cum energia fluctuează liber în acest spațiu-timp nu este hotărâtă cum stă treaba, dar nici nu vreau să fie. Păstrează această distanță față de sine pentru a observa liber din toate părțile, deodată. Cu aceasta idee ne „împrumută“ energie gratuit, păcălind într-un fel natura care ne permite acest împrumut atâta timp cât energia ar fi returnată rapid.
Dacă deocamdată pentru voi lucrurile nu se întâmplă toate deodată, mai găsiți timp să deschideți o poartă spre eternitate sau o fereastră a iluziei. Ana Alexe ne invită la porțile ei deschise să contemplăm modalități în care timpul țese amintiri și amintirile spală haina timpului.
*Proiectul face parte din expoziția CHANGE, care în cadrul Romanian Design Week 2020 propune un exercițiu de regândire și redesenare a rolului designului într-o lume în schimbare.