La început a fost o casă mică pe acest loc, aproape pierdută în mijlocul unei grădini dense, paradisiace.
Casa nouă, fără etaj, începe pe locul celei vechi, dar se întinde pe mai toată lățimea terenului, împărțind curtea în două: grădina din față și livada din spate.
După șablonul casei existente (locuință „vagon”), două corpuri înguste și lungi găzduiesc camere și încăperi adiacente. Dar adăpostesc între ele un spațiu nou: o cameră mare, deschisă, luminoasă, un spațiu de legatură între curte și casă, între locuirea tradițională și cea de astăzi, inima locului.
Realizarea casei (cu pereți zidiți și planșeu de lemn) a fost amprentată de lipsa meșterilor calificați și de bugetul redus. Dar de aici și provocarea cea mai mare: cum să reinterpretezi fragmente ale arhitecturii tradiționale, când trebuie să te limitezi la produsele existente astăzi în hypermarketurile de construcții?
Policromia, varietatea texturilor, grija pentru detalii, îmbinarea atentă a materialelor, teme care înnobilează casele tradiționale, reapar aici. Pentru a dialoga cu locul și cu istoria lui, dar și pentru a aminti locuitorilor (el muntean, ea moldoveancă) de casele lor de demult, de acasă.
Colaboratori: Patrick Schmid, Gabriel Pribeagu
