Proiectul urmărește transformarea unei case, concepută pentru un celibatar și aflată în faza la roșu, într-o locuință pentru o tânără familie. Provocarea a constat în propunerea unui tip de intervenție care să reducă la esență, prin eliminare, volumetria structurii existente și, mai apoi, să adauge funcțiuni și volume în același spirit.
Casa devine, astfel, un „aparat” care intermediază trecerea de la spațiul și viața publică la spațiul și viața privată, fiind definită de cele două fațade principale. Relația cu strada este intermediată de o fațadă puțin perforată, dominată de decupajul care anunță intrarea... o intrare „intrată” al cărui scop este acela de a anunța „căldura” locuinței.
Relația cu grădina este intermediată de o fațadă vitrată, care transformă zonele de zi în extensii ale grădinii și viceversa. Interiorul gravitează în jurul spațiului amplu al zonei de zi, spațiu care se dezvoltă pe dublă înălțime și intermediază legăturile parter-mansardă și locuință-grădină.
