Casa mea nu are acoperiș

„Casa mea nu are acoperiș”, cu textul semnat de Mircea M. Țara, este o carte ilustrată ce prezintă o lume interioară sub chipul unei case metaforice. În această casă întâlnim cele șase emoții de bază, cum ar fi frica, tristețea, mirarea, furia, bucuria și dragostea, sub forma unor spații alternative. Acțiunea cărții urmărește drumul anevoios al unui personaj prin propria sa inimă.

Conceptul proiectului propune abordarea unui subiect complex, precum spectrul emoțiilor umane, într-o formă cât mai accesibilă. Astfel ilustrația și textul liric sunt căile principale prin care cititorul poate accesa această lume interioară ce zace în fiecare persoană.

Titlul poate fi interpretat în două sensuri. Primul sens trimite la modul în care inima poate tinde către infinit, fiind capabilă să conțină emoții intense precum dragostea, iar a doua interpretare poate face referire la „acoperire”, inima fiind lăsată la vedere în ochii cititorului, lecturarea cărții devine un moment intim prin destăinuire.