O secțiune în plan vertical prin spațiu relevă trei registre clar delimitate și o gradare a spațiului de jos în sus, de la masiv la diafan. Stratul din mijloc, cel al pereților fără tencuială, este păstrătorul istoriei casei și liantul între pardoseala de marmură sau lemn și tavan. Atmosfera eclectică rezultă din dispunerea registrelor în oglindă, ca două entități a căror tensiune dată de contrast este atenuată de stratul neutru.
Amenajarea a fost concepută ca o suită de cadre. S-a renunțat la tâmplăria interioară, trecerile între camere fiind marcate cu cadre metalice pastelate.
Câteva piese de mobilier reinterpretează elemente vechi care s-ar fi găsit într-o astfel de casă în trecut – o sobă realizată din muchii și cadre metalice care preiau liniile ușilor clasice. Pardoseala este încadrată de lambriuri, iar tavanul are un profil perimetral în fiecare cameră. Fiecare element este foarte bine delimitat și în același timp comunică subtil, găsindu-și corespondent în alte elemente.
