Jules Verne descrie oceanul ca personaj principal al romanului de aventură „Copiii căpitanului Grant“. În căutarea refugiaților pierduți, călătorii sunt deseori ghidați sau induși în eroare de apă. Oceanul este interfața interacțiunii lor și terenul decizional care a condus acțiunile grupului. Azi, oceanul ca teritoriu uman este un mit încă neconsumat din punct de vedere economic și politic. E deseori catalogat ca un mare necunoscut, economia umană fiind în majoritate orientată spre a procura suprafețe de pământ.
Utopia este realizarea faptului că apa constituie teritoriu locuibil: apa e noua religie, comoara de la capătul curcubeului, care are stări și capacități. Institutul civilizației acvatice îmbrățișează creșterea interentă a nivelului oceanului planetar. Institutul reprezintă o lecție despre ocean și importanța sa: el mediază dialogul dintre oameni care se confruntă cu greutăți similare ale schimbărilor climatice care împărtășesc cunoștințe cu compasiune și generozitate.
Foto credits: Victor Moldoveanu