Sensul propunerii este de a obține în mod simultan legătura orizontală între țesutul urban spontan și promenadă prin introducerea/inserția unei noi piețe publice, ca o cameră-grădină în țesutul tradițional și totodată un ansamblu ca palimpsest istoric, fiecare cu o simbolică/funcție iconică distinctă/specifică. Este de precizat faptul că, pe de altă parte, odată decuplat de la vioiciunea orașului, curtea-gradină funcționează precum un oculus al stabilizării spațiale și al redresării, așadar investită cu o invariabilă/implacabilă claritate geometrică.
- Relevanța istorică - straturi (layere) - trecutul esențial
Primul strat (layer) de abordat, nucleul întregii compoziții conectate cu orașul, este pur și simplu camera hipostilă, curtea-gradină interpretată atât ca reprezentare a forumului roman/agora, cât și ca grădină urbană pentru locuitori și vizitatori. Acoperirea, dorită a fi o dală grea, dar aproape în imponderabilitate, cu stâlpi care, înguști, par a nu prelua încărcările din placă, sunt distribuiți uniform-întâmplător, decupând în interior principalele referințe istorice: baza Columnei lui Traian, percepută de la nivelul ochiului (imaginea consacrată), dar desolemnizată, capitelul expus, statuia Sfântului George, piatra funerară, sculptura capului lui Traian, statuia Cetățeanului Roman, altarul lui Osiris, Casa Cărților. Macheta Vechiului București păzește intrarea expoziției Centrului Vechi. Dala „suspendată” păstrează vizibile și expuse fațadele dinspre curte ale vechii clădiri, ale cărei decorații și relief sunt devoalate de lumină.
Al doilea strat (layer), camera monostilă, schimbă perspectiva argumentului, referindu-se de această dată la compresiune și concentrare într-un discurs al tectonicii. Aceasta găzduiește frizele Columnei, dispuse perimetral în vederea unei percepții circulare a acestora, macheta Romei a lui Gismonti și expoziția Antichității.
Al treilea strat (cel dintre) este dedicat laboratoarelor de restaurare și conservare, care își schimbă expresia într-o împărțire/formulă/divizare de tip sept, cu legături către nivelurile de depozitare de dedesubt față de care există o relație de interdependență. Prezența structurii rămâne semnificativă pentru nivelurile de jos, unde se exprimă ca fiind densă și înghesuită.
Există, totodată, o stratificare conceptuală majoră a întregului Muzeu, existent și nou: subsolul Muzeului conține fundamentele istoriei: Preistoria, Antichitatea, Tezaurul, frizele Columnei, patrimoniul, laboratoarele de restaurare și conservare, artefactele; parterul cu a sa curte hipostilă și lobby-ul de legătură cu orașul, mai deschis, mai viu, conțin expozițiile temporare, cafenelele și restaurantul, expoziția Centrului Istoric al Bucureștiului și Muzeul Românilor de pretutindeni; nivelurile superioare sunt dedicate perioadei istorice dintre Evul Mediu și contemporaneitate. Partea superioară (al doilea etaj și podul) individualizează auditoriumul și biblioteca într-o poziție centrală, devoalând structura cupolelor principale și aripa dinspre Calea Victoriei.
- Structura signifiantă
Conform informațiilor furnizate prin temă, clădirea, cu o vechime de 120 de ani are o vulnerabilitate ridicată față de cutremurele de mare intensitate, conform reglementărilor curente. Acest lucru are de-a face atât cu clădirea ca întreg, cât și cu anumite componente a căror stabilitate este precară, precum ornamentele acoperișului sau cornișelor. Propunerea a luat în considerare necesitatea unor intervenții majore pentru a mări încărcările preluate din forțele orizontale, păstrând totodată caracterul rigid al structurii verticale din pereți masivi de zidărie și pilaștri.
Pereții structurali, întregi sau cu nișe funcționale, sunt considerați suficienți, iar capacitatea lor poate fi augmentată printr-o seamă de metode-cămăsuiri pe toate nivelurile și injecții la nivelul fundațiilor. Aceste elemente deosebit de rigide pot oferi protecția necesară celorlalte elemente verticale punctuale, precum stâlpii sau pilaștrii, asupra cărora intervențiile s-ar face cu greu.
Totodată, nivelurile superioare sunt pe structură metalică, cu grinzi profil pe o direcție și o placă slab armată la fața inferioară a grinzilor; peste grinzi se așază o structură de lemn pe cealaltă direcție.
Toate elementele metalice sunt asamblate prin nituire și dimensionate exclusiv pentru valorile eforturilor preconizate, fără alte supradimensionări. Este foarte probabil ca planșeele să aibă nevoie de consolidare cu dale de beton armat. Pentru a asigura protecția la foc a grinzilor metalice, este recomandată capitonarea în beton a acestora și totodată sporirea capacităților portante prin armarea slabă la nivelul inferior central.
Crearea dalelor rigide va îmbunătăți comportarea per total a clădirii din punct de vedere structural și va asigura preluarea forțelor seismice inerțiale de către elementele verticale rezistente la cutremur. Acest lucru se impune cu necesitate pe aripa de Est (paralelă cu Calea Victoriei), unde între cele două turnuri de sub cupole, pe o distanță de 35m, nu există elemente verticale rezistente seismic.
Propunerea arhitecților pentru extinderea în noua curte este bazată pe toate considerentele de mai sus. Placa de peste parter este detașată de fațada incintei, asigurând un control al luminii al actualelor spații și oferind posibilitatea de a vedea și a fi văzut din exterior. Dala are o structură verticală realizată din stâlpi ce preiau exclusiv încărcările gravitaționale, neregulați dar uniform distribuiți, permițând dimensiuni reduse în plan, aproape nefirești. Aceștia susțin o structură tridimensională care, în partea inferioară, prezintă o dală subțire de beton perlitic aparent, o replică a plăcilor clădirii vechi. Mai mult, soluția va reduce vibrațiile la acest nivel prin conexiuni pe două laturi perpendiculare cu clădirea existentă. Aceste conexiuni pot fi realizate cu două sau trei bare cu secțiune redusă pe fiecare din cele două laturi.
Stâlpii fragili nu au continuitate și în nivelurile inferioare. La nivelul plăcii din curte, eforturile sunt preluate de un sistem de grinzi metalice arcuite și descărcate pe pereții perimetrali (distanțați de fațada incintei) și stâlpul masiv al camerei monostile. Împingerile laterale sunt preluate de pereții-contrafort.
Dedesubt, laboratoarele de restaurare și nivelurile de depozitare, care depășesc pânza freatică, sunt rezolvate prin distanțarea de limita clădirii existente față de curte, permițând astfel execuția lucrărilor de hidroizolare a pereților în condiții optime, cu o minimă influență asupra fundațiilor clădirii existente.
Trebuie menționat faptul că încărcările seismice orizontale transmise clădirii existente consolidate sunt sub 15% din aria echivalentă unui nivel. Aceasta înseamnă o creștere cu 3-4 procente a încărcării seismice transmise clădirii existente consolidate.
- Prezența față de oraș și vecinătăți-fațadele
Limitele Muzeului devin atât ferme cât și permeabile. În vreme ce curtea permite locuitorilor și turiștilor trecerea în timpul zilei, prin cele două pasaje boltite, totodată, independent de orarul muzeului, propunerea arhitecților deschide intrările vechi ale fostei clădiri a Poștei: dinspre strada Franceză, animată de noile terase ale cafenelelor și pub-urilor, au fost deschise intrările cu portic ale cafenelei si restaurantului propus, precum și accesul separat către bibliotecă; dinspre strada Stavropoleos sunt propuse accesul către expozițiile temporare; către strada Poștei au fost deschise cele șase accese secundare, dintre care ar trebui menționate intrarea directă către Expoziția Centrului Istoric al Bucureștiului și Muzeul Românilor de pretutindeni.