Unul dintre principalele obiective propuse, și probabil cel mai dificil, a fost imaginarea unui obiect arhitectural care să nu altereze calmul vizual al contextului său.
O casă de vacanță ar trebui să apropie membrii familiei și eventualii lor oaspeți, conducand la un tip de interacțiune umană pe care viața contemporană cu greu o mai permite. Acest lucru a fost obtinut printr-o reinterpretare a unei tipologii spațiale arhetipale de casă: locuinţa primitivă cu mai multe celule individuale adunate în jurul unui spaţiu principal acoperit cu şarpantă şi cu o vatră deschisă către cer.
O încapere centrală care focalizează toate energiile și activitațile, înconjurată de un inel de spații secundare ce ofera intimitate. Unul dintre aceste spații perimetrale este o terasa acoperită, cu deschidere catre peisaj. Un luminator marchează importanța spațiului central și oferă o priveliște a cerului dar și un supliment de lumină, necesar în anumite momente ale zilei.
