Orice clădire ce are ca scop principal producţia unei forme de spectacol ascunde în spatele spaţiilor accesibile publicului o lume fascinantă, poate într-un sens, mai impresionantă decât orice spectacol pe care îl arată pe scena. Este o lume plină de imagini, de mişcări deformate de dans, de croitori ce împing umeraşe pline cu textile şi repetiţii obsesive ale aceluiaşi pasaj dintr-o partitură.
Proiectul propune amenajarea acestui microcosmos al clădirii, găsirea unui scenariu pentru zona de conducere a unei instituţii specializate în producţia de spectacol. Interpretând elemente consacrate precum lambriul, tavanul casetat și ancadramentele de lemn ce marcau golurile, spaţiul se configurează într-o notă dramatică, cu un ritm crescendo, ce are ca punct terminus sala de conferinţe, unde un roşu intens urcă de pe podea, pe scaune şi apoi pe masa rotundă, ca şi cum o bucată din sala mare se întrupează aici, într-un simulacru la scara mică, într-un spaţiu al unor alt fel de repetiţii.
