Casa construită, în 1927, de unul dintre arhitecții exponenți ai stilulului neoromânesc, arh. Florea Stănculescu, a fost folosită ca locuință unifamilială.
Principala provocare a fost obținerea unui nou statut public, de reprezentare, pentru instituția OAR. Tema de proiectare a constituit subiectului unei competiții locale de conversie a casei în Sediul filialei București a OAR (birouri, bibliotecă, camere pentru întâlniri, ateliere, etc.). Parcela este parte a țesutului istoric bucureștean, însă se află într-o piață urbană destructurată.
În acest context eterogen, casa pare nealiniată în unicitatea ei care, paradoxal, îi conferă aparenta delicatețe, ca fragment de oraș interbelic adus în prezent. Studioul a încercat să nu intervină în mod evident, așadar, proiectul a fost despre intuirea măsurii în care intervenția se păstrează greu observabilă.
Echipă proiect: Iulia Stanciu, Florian Stanciu, Cosmin O. Gălățianu, Cosmin Georgescu, Beșliu Alexandru Cristian, Octavian Bîrsan, Horia Munteanu
Foto credits: arh. Radu Malașincu.