Toamna anului 1978. Ajuns din întâmplare - și fără vocație – pe băncile unui liceu cu profil agricol, elevul Florymontes, dintr-a XI-a, editează ziarul „Urletul Seiniului” căruia îi este unic director, reporter, corespondent, grafician, tipograf și distribuitor.
Scrie și împarte, la fiecare început de săptămână, colegilor și profesorilor exemplarul scris de mână cu o zi înainte (suntem într-o epocă în care metodele de multiplicare lipsesc). Ziarul se bucură de succes, dar terminarea studiilor înseamnă și sfârșitul gazetăriei în Seini. La 30 de ani distanță, întâlnirea cu fostul diriginte și o veste aflată de la acesta îl determină pe Florymontes să mai scrie un număr de ziar.
