- Privind retrospectiv la procesul de construire a expoziției Austriada, care a fost primul moment în care ți-ai dat seama că această arhivă vizuală poate spune o poveste relevantă și pentru publicul român de azi?
Momentul în care am simțit că imaginile pot spune o poveste relevantă a fost când am descoperit volumele ”Grafica fără computer” curatoriate de Ciprian Isac, cofondatorul Atelierului de Grafică. Cele două volume cuprind postere vechi din Europa Centrală și de Est, care au un aer nu doar artistic, ci și aproape documentar. Mi s-a părut fascinant cum grafica folosită în turism sau cultură reflecta o întreagă stare de spirit a vremurilor. A fost, într-un fel, primul pas către ideea că Austria a început să clădească un brand turistic vizual încă din acele vremuri. Apoi am dat peste arhiva digitală a Oficiului de Turism al Austriei și am simțit că aceste simboluri merită recontextualizate — pentru că spun mult mai mult decât pare la prima vedere.
2. Expoziția marchează 70 de ani de imagini turistice. Care a fost cel mai neașteptat detaliu sau descoperire care te-a impresionat în timpul documentării acestui parcurs vizual?
Ce m-a surprins cel mai tare a fost felul în care, în timp, toate aceste imagini au ajuns să contureze o poveste asumată la nivel de țară. Un fel de identitate vizuală colectivă, construită din bucăți, până a devenit realitate. M-a fascinat și modul în care erau abordate temele mari, identitare — gen tradiție, natură, sport — chiar dacă nu exista un manual de brand clar. Fiecare epocă venea cu un stil grafic propriu și simboluri reinterpretate grafic în funcție de epocă: în anii ’50, schioare în stil pop art, în ’70, margareta austriacă, în ’80, fotografii montane dramatice. E ca și cum vezi aceeași poveste spusă în mai multe limbaje vizuale.
3. Austriada propune o formă de storytelling vizual. Care crezi ca este rolul designului în conturarea acestei povești?
Unul dintre vizitatori a numit-o „expoziția-insectar” — trebuie să te apropii, să citești, să descoperi. Și mi-a plăcut comparația. Designul expoziției face exact asta: te invită să te oprești, să observi, să intri în poveste. Am punctat și fizic acest storytelling vizual cu mai multe texturi, forme, dimensiuni prin trei “madlene” care adaugă adâncime unui spațiu care altfel ar fi fost 2D — un bagaj din anii ’40, un ghiozdan promoțional din anii ’70, și tote bag-ul nostru din prezent. Trei momente diferite care fac un salt prin timp, vizibil în grafici, dar și obiecte de călătorie.
4. Expoziția propune o călătorie prin imaginația turistică a Austriei. Cum crezi că ar putea un astfel de demers influența felul în care privim propria noastră identitate vizuală ca destinație turistică, în România?
La un moment dat ne-am gândit chiar să includem și câteva afișe și broșuri turistice din fostul ONT românesc, printr-un arc vizual între România și Austria. Cred că Austriada pune în mișcare niște întrebări importante și pentru noi, mai ales în contextul actual: ce imagine avem în afară? Cum vrem să fim percepuți? Ce rămâne cu adevărat memorabil din tot ce comunicăm? La fel ca în brandingul personal, și în cazul unei țări e important să știi cine ești, ce vrei să spui și cum vrei să spui — ca să poți construi ceva coerent și autentic.
5. În contextul actual, dominat de imagini digitale și de o componentă video foarte prezentă în viețile noastre, ce învățăminte ne oferă afișele și broșurile din trecut?
Afișele vechi au o rigoare care azi, în era scroll-ului continuu, pare aproape radicală. Te obligă să sintetizezi o idee într-un singur cadru static. Și ne arată cât de mult a evoluat limbajul vizual — de la simboluri art deco, la pop art, la fotografie documentară. Sunt ca niște capsule vizuale ale unei epoci. Și cred că încă mai putem învăța din claritatea și simplitatea lor.
6. Dacă ai putea transmite o singură idee pe care vizitatorii să o păstreze cu ei după ce vizitează Austriada, care ar fi aceea?
Că dincolo de clișee și politică, o țară e definită și prin felul în care se lasă văzută. Austriada arată cum imaginea unei țări poate fi construită în timp — prin repetiție, prin emoție, prin rafinare continuă. Identitatea vizuală e o formă de poveste spusă pe termen lung. Și dacă o spui bine, rămâne cu oamenii.
Bio despre Oana Pop:
Oana Pop este specialistă în comunicare și fondatoarea agenției Introvert Media. Pentru expoziția Austriada. 70 de ani de călătorii ilustrate, realizată la inițiativa Oficiului Național de Turism al Austriei, a contribuit la conceptul narativ și selecția materialelor, aducând o perspectivă contemporană asupra imaginii de țară.