Noutăți

„Un lucru e sigur, modul în care ne comportăm în prezent va reprezenta viitorul nostru”

Ediția RDW 2020 a fost gândită și construită, pentru prima dată, în jurul unei singure teme: SCHIMBAREA*CHANGE, obiectivul fiind de a chestiona rolul designului în prezent, dar și impactul acestuia asupra unui viitor mai bun. Astăzi, când ne confruntăm cu o pandemie, SCHIMBAREA a căpătat noi valențe.

Am decis astfel să facem o serie de interviuri în care să împărtășim comunității online cum se adaptează designerii și arhitecții la situația actuală.

Astăzi vorbim cu Vanessa Singezia, designerul din spatele brandului UAU Ceramics.

UAU e rezultatul abordării ceramicii într-un mod intuitiv, în care se dorește explorarea diferitelor materiale ceramice prin analiza conceptului legat de existență, unde funcționalitatea nu e numai ergonomie sau raționalitate, ci ceva ce depășește limitele acestora. Faptul că un obiect poate influența condiția fizică și emoțională a persoanelor din jurul său creează un lexicon al preocupărilor senzoriale, precum și o diversitate a emoțiilor umane pe care acesta îl transmite.

Lucrările sale, Impossible Wine Glasses și Fingerprint Vases, pot fi văzute în expoziția tematică CHANGE, din cadrul Romanian Design Week 2020, care se mută momentan pe canalele noastre de social media.

1. Ce înseamnă pentru tine SCHIMBARE (astăzi)?
Cel puțin în viață mea, această schimbare a venit ca o gură de aer proaspăt, în primul rând printr-o schimbare drastică de ritm și, desigur, și prin adaptarea la timpul petrecut în casă. Cred că în ultima lună am început să conștientizez tot mai tare cât de complicat am ajuns să trăiesc, cum stresul și faptul că eram mai tot timpul pe fugă și „cu treabă” mi-a afectat imaginația și creația artistică. Încerc așadar să folosesc acest nou timp pe care îl am într-un alt folos decât o făceam până acum. Desigur, mai merg la atelier, mă mai preocup încă și cu ce făceam și înainte de această perioadă, însă conștientizez tot mai mult că sunt și alte lucruri minunate care ne fac viața atât de frumoasă!

2. Cum este designul în izolare? Și cum crezi că va rezista el?
În mod paradoxal, mai liber, mai creativ și poate chiar mai complex. Nemaifiind atât de presată de timp și stres, am hotărât să îmi ocup acest interval de timp cu noi cercetări ale tehnicii de modelaj. Până în momentul de față, aș putea spune că sunt chiar mulțumită și destul de entuziasmată de rezultatele obținute. Aproape că uitasem cât de distractiv și satisfăcător poate fi să creezi fară să fii presată de ceva anume, orice ar fi acel „ceva”. În ceea ce privește evoluția designului în această perioadă, pot spune că deja acesta a început să se reinventeze, să se adapteze mai bine nevoilor. Observ cu mare bucurie cum tot mai mulți designeri și arhitecți au început să facă cercetări tot mai complexe pentru a elabora soluții noi care vin în ajutorul cadrelor medicale. Iar pe această cale doresc să îi felicit pe toți care și-au ieșit din zona de confort și au abordat această cale. Prin urmare, răspunsul meu la întrebarea voastră e următorul: designul va rezista cum a rezistat și până acum, înfruntând provocări chiar mai mari decât situația actuală.

3. Ai deja inițiative/proiecte sau adaptări la noua situație despre care vrei să ne povestești sau pe care le-ai recomanda?
Am încercat să îi ajut pe cei care și-au dedicat timpul unui scop solidar, așa că la începutul lunii martie i-am contactat pe cei de la Epretex în ideea de a face un mic fundraising pentru a veni în sprijinul celor de la Prototip Studio pentru achiziționarea de materiale necesare producerii de viziere. Răspunsul a fost unul pozitiv, iar în urma campaniei „April’s Helpers”, banii strânși din vânzarea obiectelor propuse de mine și lucrărilor sculptorului Petere Jecza au fost donați către Spitalul Municipal de Urgențe din Timișoara și celor de la Prototip Studio.
M-am bucurat enorm să văd că toată lumea a fost atât de receptivă, întrucât este prima dată când fac așa ceva. Puteți urmări inițiativa aici.

4.Cum arată și ce înseamnă spațiul de lucru al unui designer astăzi?
Pentru mine spațiul de lucru a rămas tot același ca și cel de până acum. Lucrez singură, așa că nu a trebuit să îmi schimb drastic modul de lucru. Mai mult, mă consider destul de norocoasă, deoarece atelierul e la doar 10 minute de casă. În rest, spațiul de lucrul e acasă, la un birou, în fața unui caiet de schițe sau la laptop, acest mediu destul de nou pentru mine, deoarece practica mea implică destul de mult experiment și tehnici care „vin de la sine” . Însă mă adaptez.



5.Ce resurse recomanzi unui designer în izolare (cărți, filme, site-uri, activități, idei)? Ce ar trebui să facă cu acest timp?
Îmi este destul de greu să dau sugestii care să fie relevante pentru toată lumea, însă cred că „How to live in a flat” scrisă de Hearth Robinson și K.R.G Browne poate fi potrivită pentru situația actuală. Ilustrată într-un mod amuzant, chiar dacă a fost scrisă în anii 30, aceasta tratează problema spațiului mic într-o viziune futuristă și cu soluții ingenioase, care poate să ne ofere alternative.







O carte pe care o citesc momentan, însă despre artă, convinsă fiind că și arta ne influențează mult în practica designului, este „The Aesthetic Brain”, scrisă de către Anja Chatterjee - aceasta trimite cititorii într-o călătorie interesantă prin lumea frumuseții, a plăcerii și a artei. Utilizând ultimele progrese în neuroștiință și psihologie evolutivă, este investigat modul în care un sens estetic este gravat în mințiile noastre și explică de ce preocupările artistice apar într-un plan central în viață noastră.

Cât despre site-uri, nu pot să spun că am o varietate foarte largă de site-uri pe care le accesez, citesc destul de des articole de pe Brain Pickings, iar în rest scrolez Instagramul - și apropo de el, recent am descoperit o pagină, les_scenes, care surprinde minunate scenografii din filme.

Legat de întrebarea „ce ar trebui să facem cu acest timp”, cred că această perioadă a venit mai ales pentru a ne acorda un așa numit moment de „respiro” de la acțiunile pe care le făceam până acum și pentru a ne ajuta să ne îndreptăm focusul și pe lucruri mai mărunte, care pot să ne aducă chiar mai multă satisfacție decât cele de până acum. Cred că cel mai important este să ne simțim bine, să ne odihnim creierul și nu să îl supraîncărcăm, așa cum făceam până acum. Citim, mâncăm, ascultăm muzică și din când în când doar stăm. Nu cred că e nimic rău în a sta pur și simplu și a te relaxa.

6.Cum crezi că vei aborda practica și munca ta de acum încolo? Crezi că va fi influențată de situația actuală?
Nu pot spune că am ajuns încă la o idee exactă, însă sunt foarte conștientă că o schimbare trebuie să se producă. De acolo și învățarea noilor tehnici de modelare, pe care le menționam mai devreme. Desigur caracterul estetic îl voi păstra în continuare, dar nu știu încă în ce zonă mă voi îndrepta. Vedem, deocamdată explorez, testez și mai ales experimentez.

7.Ce ai vrea să schimbi și ce speri că se va schimba în această industrie, la nivel local sau/și mondial?
Având în vedere că sunt mai strâns legată de lumea artei decât de cea a designului, cred că schimbările pe care mi-ar plăcea să le văd vin chiar din această zonă și poate sunt puțin cam subiective. Uneori am impresia că multe dintre obiectele de design se aseamănă - adesea prea mult - cu obiecte de design deja existente, iar din punctul meu de vedere, aceasta le poate apropia de banal, nemaitrezind nimic nou în tine. Poate că simt asta și pentru că practica mea în ceea ce privește obiectul este strâns legată și influențată de practica artistică și atunci probabil că mă raportez diferit la banal. Mi-ar plăcea să văd mai multă creativitate, mai mult experiment, mai mult curaj și libertate. Cred că pe plan local ne lipsește mult cercetarea și aici mă refer la o cercetare mai amplă de materiale și de forme, mai ales. Trebuie să învățam și să învățăm, iar atunci când simțim că am învățat deja ceva, să începem să învățam ceva nou. Un fel de antrenament al minții continuu și nicidecum o plafonare…

8.Ce speri să vezi la RDW 2021?
Cu siguranță mai mulți designeri noi; chiar dacă nu am participat atât de frecvent la RDW ca și ceilalți, „am spionat” atent activitatea evenimentului și am impresia că e un cerc destul de restrâns. Desigur, au mai intrat și alții, iar aici mă pot identifica și eu. Însă acest sentiment încă persista. Există foarte mulți designeri tineri care merită o șansă chiar dacă obiectele lor sunt încă în stadiu de prototip sau merg într-o zonă mai sculpturală, „mai mult artă decât design”. Cred că schimbarea în industria designului ar putea porni chiar de aici.

9.Ce speri să învățăm din toată această experiență?
În ciuda contextului negativ și a gravității situației, consider că aceasta poate fi o perioadă care, în mod paradoxal, să fie benefică pentru noi toți. Poate fi momentul perfect pentru a reflecta asupra modului de lucru, a tehnicilor folosite și temelor abordate. M-aș bucura să fie cât mai multă lume care să-și dea seama că trebuie să ne schimbăm modul de viață, iar aici nu mă refer doar la faptul că trebuie să stăm în casă, ci pur și simplu la modul de a privi viața în general, cum ne raportăm la ea și cum se raportează ceea ce facem noi ca și artiști sau designeri la mediul înconjurător sau la cel social. Un lucru e sigur, modul în care ne comportăm în prezent va reprezenta viitorul nostru.

__________________

La întrebările din seria Însemnări din vremea #stămacasă au mai răspuns Dragoș Motica, Ciprian Manda, Mădălina Teler, Andrei Șendrea / Reg, Alexandru Floarea, Radu Abraham și Agnes Lukacs.